Paștele

Paștele (Sărbătoarea Învierii Domnului) este cel mai important praznic al creștinătății în România, marcând biruința vieții asupra morții. Sărbătorit cu o profundă încărcătură spirituală, Paștele adună familiile laolaltă în jurul unor tradiții străvechi și al meselor festive.

Originea sărbătorii se regăsește în Noul Testament, ce istorisește Învierea lui Iisus Hristos a treia zi după răstignire. În primele secole creștine, comunitățile celebrau Paștele la date diferite, însă modul unitar de calcul a fost stabilit la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Părinții bisericești au hotărât ca Învierea Domnului să fie sărbătorită de toți credincioșii în prima duminică de după luna plină care urmează echinocțiului de primăvară.

Diferența dintre datele la care creștinii ortodocși și cei romano-catolici sărbătoresc Învierea derivă din calendarele folosite pentru determinarea astronomică. Biserica Ortodoxă Română aplică formula pascală raportată la calendarul iulian, în timp ce Biserica Romano-Catolică folosește calendarul gregorian, motiv pentru care cele două date coincid doar în anumiți ani.

Pregătirile încep încă din Săptămâna Mare prin denii, curățenia gospodăriei și prepararea bucatelor specifice, precum pasca, cozonacul și drobul de miel. În Joia Mare sau Sâmbăta Mare se roșesc și se încondeiază ouăle, obicei păstrat cu măiestrie artistică mai ales în Bucovina. În noaptea de Înviere, credincioșii merg la biserică pentru a lua „Lumină” și a asculta slujba, iar la întoarcere sau la masa de Paște ciocnesc ouă roșii rostind salutul tradițional „Hristos a înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a înviat!”.